Esecuri si Reusite

Începutul contează. Nu mă mint, sunt fericită. Am o viaţă frumoasă şi plină de iubire. Am un bărbat pe care îl iubesc şi îl respect pentru că merită şi nu m-a dezamăgit niciodată. Au trecut ani peste ochii mei, iar eu am stat cu ei larg deschişi. Nici un fir de praf nu si-a făcut apariţia, să ma zgârie şi să îmi lase răni, nici o pânză nu mi-a înceţoşat privirea dându-mi de bănuit anumite lucruri. Sunt mulţumită, sunt fericita. Oamenii sunt foarte greu de mulţumit şi de inţeles. Cu toate cele bune spuse mai sus, totuşi am nişte scăpări uneori, atât cât să nu accept nici un sfat, să nu văd, să nu aud, ci doar să ascult si sa aprob ceea ce alţii (cei care mă iubesc şi mă cunosc) văd realitatea din exterior care nu se îmbină deloc cu cea din interiorul meu. Frică. Nelinişte. Îmi tremură sufletul, îmi îngheaţă privirea şi mă învârt într-un labirint fără indicatoare. Îndur furtuni, tornade, flăcări si ore lungi de tăcere. Sting lumini şi aprind nopţi. Sau aş putea spune că asta faci chia...

A trecut atata timp... Am aceleasi sincere sentimente si dorinte aprinse. Nerabdare. Aceeasi frica de a intra in lupta. Si aceleasi ganduri nebune. Vreau sa imi pierd gandurile in iarba de pe deal, sa ma las mangaiata de o ploaie calda de vara si de tine. Sa miros a tine si sa te simt ca la inceput. Sa iti citesc gandurile bune si sa simt ca esti la fel de implinit. As ingheta timpul acolo pentru ca imi place, ascultand aceleasi melodii care trezesc totul. In mine, in noi. As vrea sa intarzii sa apar aici, in lumea asta oribila. Vreau ca doar cerul sa ne priveasca imbratisandu-ne... Mi-as ingropa, apoi, visele, trairile, emotiile si as reveni pe pamantul asta nefericit! Cu toate astea visez la o viata in doi, trei si apoi patru! Departe de esecuri si aproape de reusite, cunoscand numai latura buna a vietii si crescand alaturi de bunici cu tample arse si umeri ninsi... ani intregi! Asa cum am crescut si noi.

In mintea mea plina de idei si imaginatie, dragostea e de un singur fel, dar cu ramuri amestecate. Nu este simpla, dar este cea mai frumoasa. Inceputurile sunt fara cuvinte... Intalnire, plimbare, cafea, flori, declaratii, zambete fierbinti, nerabdare... Emotii si dorinta de a te prinde ploaia printr-o padure si sa fii doar tu cu el si luna... Cand iti dai seama ca aici s-a produs un fenomen numit iubire.... iti dai seama ca merita sa faci sacrificii pe care nu le-ai face pentru oricine, incepi sa iti faci griji daca nu e cu tine si uite asa... iti dai seama ca tot ce traiesti nu ar fi la fel de frumos fara el. Iubirile mari si sincere sunt acele iubiri cu multe nebunii, fluturi, lucruri pe care le faci fara sa iti pese ce spune lumea.... Sau cand primesti flori dupa o relatie de 4 ani si pentru tine au acelasi efect ca prima oara. Sau cand te trezesti dimineata cu imbratisari si saruturi si simti ca i-a fost dor de tine toata noaptea.. Dragostea e cand te vede suparata si nervoasa... ...

Mi-e greu sa incep. Iti amintesti cand ne intalneam seara si ne povesteam trecuturi? Iti amintesti cat radeam pe tema asta? Cate prostii ne povesteam fara sa ne dam seama? Apoi, aminteste-ti cat de greu ne era sa ne ascultam povestile. Aminteste-ti ca nu ma mai puteam concentra la ce imi spuneai si ca visam doar sa te sarut. Aminteste-ti ca treceau zile intregi si nu aveam curajul sa ne sarutam. Iti amintesti cat erai de insistent sa ies afara sa ma vezi? Iti amintesti cate ore ne conversam la telefon, vorbind in soapta...? Iti amintesti primele batai ale inimii cand ma apropiam de tine? Iti amintesti primul trandafir pe care mi l-ai daruit si cata emotie aveam in mine? Dar prima imbratisare? Primul sarut? Ziua frumoasa de 26 in care ti-am spus ca vreau sa fim impreuna si sa fim fericiti? Primul drum in Poiana cand ningea trential si aveai cauciucuri mixte tocite?! Primele lacrimi ca nu aveam cum sa vin cu tine peste tot... Iti amintesti primul cadou pe care mi l-ai facut? Dar pri...

Lumea nu este decat un spatiu plin de oameni insipizi si impersonali. Naivi si artificiali. Toate eforturile mele de a intra in lumea ta, s-au lovit ca valurile de stanci. Se lovesc, se sfarsesc si revin la acelasi curs. Urla in mine neputinta de a ma exterioriza, de a spune ceea ce-mi doresc, ceea ce este gresit sau corect. Nu rezist sa te vad falsificandu-ti dorintele puternice.. Si nu te mai pot privi in ochi pentru ca mi-e frica. Mi-e frica de reactia ta si a celor din jur. Daca mi-as sparge viata ca pe o sticla, voit sau nevoit, as fi in stare sa lipesc cioburile si sa merg mai departe cu capul sus. Pe alta parte sufletul imi spune sa construiesc un zid al asteptarii vesnice si sa deschid ochii larg spre soare. Ma intreb daca vreau sa innebunesc cu tine sau fara tine. E greu, dar ma indrept totusi spre a innebuni cu tine! Aerul miroase a tine chiar si atunci cand nu esti. Miroase a tine cand vii si nu mai pleci. Imi amintesc cu emotii grave clipa cand ascultam ploaia deasa si zgo...

Cea mai de cosmar zi a vietii mele! Credeam ca am avut zile mai triste in viata asta, insa, niciuna nu se poate compara cu cea de astazi. Si oricat de bine-explicate ar fi fost lucrurile, tot nu ar fi fost pe intelesul meu. Iubitul meu a fost operat astazi la plamanul drept. O operatie foarte grea, a doua dupa inima si a doua pentru el. Acum 4 ani a avut aceasi chestie la plamanul stang, dar nu eram impreuna atunci. Mult timp mi-a povestit voit sau nevoit despre experienta neplacuta prin care a trecut si nu imi imaginam vreodata ca voi trece si eu prin asta, sa ii simt durerea si mai ales sa il vad in starea in care e si acum. La ora 9 a intrat in operatie... nu am stiut nimic de el pana la ora 11 cand a iesit. O eternitate inseamna asta pentru mine. Singurul lucru pe care doream sa il aud era ca totul a decurs bine si ca pot sa il vad si eu un minut la reanimare. Stiam ca doar familia are voie sa intre in sala aceea si ca oricat de apropiat ar fi altcineva de el, nu are voie sa intre ...

Am asteptat momentul acela... ani! Am crezut ca mi-a uitat pana si numele. Apoi am vrut sa cred ca am intrat in cutia cu amintiri langa alte pierderi ale sale. Nici in ziua de azi nu vreau sa cred toate cele spuse mai sus. Nu am vrut sa cred pentru ca.. nu doar am vazut, ci am si simtit cata iubire a putut avea pentru mine aceasta persoana. Si mai mult decat atat, sentimentul era reciproc. Mi-a fost ca a doua mama, sau poate chiar mai mult. M-a ajutat, mi-a dat sfaturi, m-a iubit! Chiar si dupa! Azi aveam ocazia dupa atata timp sa o vad, sa o strang in brate.. Nu vreau sa vorbesc din filme, dar poate destinul a vrut sa fie asa. S-a intamplat sa fiu DOAR AZI schimbul 2 pentru ca am avut treaba de dimineata. Cand am ajuns la munca, mi-a spus colega mea ca m-a cautat cineva. M-am uitat mirata si am cerut detalii..... Mi-a spus ca era o doamna blonda, eleganta si frumoasa care a intrebat cu zambetul pe buze de mine.... Colega mea i-a spus ca astazi sunt schimbul 2 dar sa ii spuna cine m-a ...