.

.

miercuri, 28 septembrie 2016

Nu cred în destin. Cred în suflete pereche!

Să poți să crezi în suflete pereche! De fapt, să vii tu, SUFLET FRUMOS și să mă faci să cred în suflete pereche! Cine ești și cum ai reusit să îmi dai lumea peste cap cu totul? De la un simplu "Buna!" am ajuns să nu mai pot să las să treacă o zi fără să te aud măcar. Ai venit tu, drogule, să îmi tulburi zen-ul! Să mă faci să văd totul în culori, chiar dacă știu că nu este. Să ridici toate barierele sufletului meu fără nici un efort și să intri ca la tine acasă, ba chiar să te simți ca acasă de parcă ne cunoaștem de o viață, iar mie să îmi placă atât de mult. Să mă faci să fiu atât de degajată și de naturală de parcă într-o altă viață am fi fost împreună. Să gândim la fel, fără nici o coincidență, să-mi poți citi mintea ca pe o carte - asta îmi dă fiori!! Să poți iubi cu atâta pasiune, să poți să mă faci să simt asta până în vene! Să ai atăta putere încât să mă faci să mă dedic ție cu toată ființa mea fără nici un fel de reținere și fără nici un regret. Să tremur în fața ta și să văd în tine TOTUL! Să îmi rănești sufletul, să-l mângâi și să-l vindeci apoi cu îmbrățișări și săruturi. Să ai atâta optimism, să zâmbești fără motiv, să ajungi să nu te mai recunoști pe tine, să te doara sufletul pentru că viața asta nu e întotdeauna corectă. Să poți în fiecare zi să o iei de la început și să fii prezent tot în lumea ta de om matur cu scopuri atinse și alte visuri mari. Să cazi de 99 ori și să te ridici de 100. Să riști atât de mult, de parcă nu ar conta ce urmează să se întâmple. Să nu renunți la nimic, niciodata! Asta văd eu în tine! Perfectul! Iar eu... o simplă muritoare, ce supraviețuiește printre simple umbre ale unor simpli muritori, o nebuna după o dragoste diferită, interzisă. Dar atât de frumoasă încât merită să riști totul! Dacă n-aș fi gustat și amarul, n-aș fi știut ce înseamnă dulcele! Am o teamă, totuși.. Mi-e teamă să nu pleci așa brusc cum ai și venit. Să nu am timp să savurez clipele astea pline de mister. Mi-e teamă că într-o zi o să fiu in brațele tale, o să clipesc.. și o să dispari. Și nici așa n-am să regret nimic, pentru că ceea ce trăiesc cu tine este Arta. Poezie. Este divin și nemaiîntâlnit, nemaivăzut! Nu se poate explica în cuvinte. Tu ești acela de care are nevoie sufletul meu. Nu-mi place ideea de interzis! Nu-mi place când mi se sparg pahare în cap pentru greșelile mele, pentru deciziile mele bune sau mai puțin bune. Sunt ale mele și mi le asum! O să mă pedepsesc singură pentru ele dacă este cazul. Vreau să te simt! În suflet, în minte, în aer, în apă, în mine! Mereu! În fiecare zi, în fiecare noapte. Până la sfârșit. Și apoi să o iau de la capăt. Vreau pur și simplu să te respir. Vreau sa mă ții în brațe, să nu știi de ce mă iubești, de ce ne-am întâlnit, să uităm de tot și să nu mai căutăm răspunsuri. Nu au rost. Vreau să privim apusuri și răsărituri, ploi și ninsori. Multe. Toate! Dar mai presus de toate... Vreau să fii fericit! Să decizi tu cum, dar să fii fericit! Tot ceea ce faci, fie ca e bine, fie ca nu, să te facă fericit! Meriți! Vreau să te iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni niciodată. Nu credeam că se poate. Acum că știu, vreau să te iubesc. Până la sfarșit... Și după aceea. Sunt o norocoasă că m-ai lăsat să-ți intru în suflet, că mă suporți așa tâmpită, că mă iubești în felul tău, dar mă iubești și se simte. BABY!