.

.

vineri, 17 decembrie 2010

Leapsa cu "ce-uri"

Ce îmi rupe sufletul?
Ochii pe care nu ii voi mai vedea vreodata!

Ce mă face să merg mai departe?
Speranta si optimismul.

Ce mă apasă?
Durerea pe care inca o am in inima, dar nu stiu pentru cine.

Ce nu vreau să pierd?
Nu vreau sa-i pierd pe cei ce ma iubesc si ii iubesc.

Ce cred că o să se termine?
Toate au un sfarsit pe lumea asta! Toate se termina intr-o zi!!!

Lucruri care conteaza! (Leapsa)

Sinceritatea... Cea pe care o ofer, in aceeasi masura am pretentia sa mi se ofere.
Vorbele calde... Mi-au lipsit, atat pot spune!
Prietenii... Sunt putini sau sunt in devenire, ei imi ridica moralul!
Familia mea... Fara ei nu as putea trai!
Libertatea... Pe care nu o am inca atat cat mi-o doresc!

Primii mei pasi spre credinta!

Mi-am amintit in aceasta noapte de vineri, de diminetile insorite cand strabunica mea ma trezea in fiecare duminica sa mergem impreuna la biserica! Ea mi-a aratat drumul spre credinta in Dumnezeu care este nemarginita... Timpul a trecut, merg la tara destul de rar.. Si nu mai mergem impreuna. Acum strabunica merge singura, dar cu mine in suflet. Rugaciunile mele au fost ascultate mereu! Si acum as vrea Doamne, sa te rog sa-mi ti strabunica sanatoasa si fericita multi ani de acum incolo! Stiu ca cea mai mare implinire a ei este ca m-a facut sa cred in Tine. Si mai stiu ca nu a existat seara din viata ei sa nu se fi rugat pentru sufletul meu! O iubesc cel mai mult pe lumea asta si de fiecare data cand voi trece pe langa biserica aceea ma voi gandi la ea si nu voi putea sa ma iert vreodata ca acum o las sa mearga singura! Dar vreau sa stie ca ea e primul meu gand de duminica dimineata! :X

miercuri, 8 decembrie 2010

Adevaratii prieteni sunt proprii dusmani..

Nu inteleg si chiar nu inteleg de ce prietenii joaca mereu roluri pozitive.... Nu cunosc cazuri in care isi spun reciproc parerea proasta despre ei. De ce nu au curajul raspunderii? De ce daca ne sunt prieteni nu sunt in stare sa iti spuna: "Te-ai schimbat, nu mai esti tu!" Si sa incerce sa poarte o discutie serioasa, sa iti dea niste sfaturi si sa spuna pareri sincere despre tine.... Noi care impartim totul pe jumatate cu ei si trecem munti si vai sa ii ajutam cand au nevoie.... Si pentru asta, tot numai cand raman singuri ne cauta! De ce exista atatea barfe in grupurile de plictisiti care nu au cu ce sa isi piarda timpul si se gandesc sa si-l omoare cu barfe despre toti si toate...? Chiar si despre cei pe care ii cunosc prea putin...! (In cazul meu) Cum e cand cel mai bun prieten iti este jurnal? Iti stie toata viata, toate secretele, toate tristetile si dezamagirile si apoi sa auzi ca tot grupul de retardati iti stiu povestile si trairile pe care doar "jurnalul tau" le stia..? Cum e??? Pai va zic eu, NU E!!! Nu mai e nimic, pentru ca nu mai e nimic de zis....! Noi ramanem "berbecii negrii" din poveste, fara un cuvant de spus... De ce? Pentru ca suntem niste lasi!!!! O prietena iti spune: "Vaiii iubitaaaaa dar cum as putea eu, cea mai buna prietena a ta sa te dezamagesc vreodata? Cum as putea sa te torn? imi intra pe o ureche si imi iese pe alta...!". Ii intra pe o ureche, ii iese pe alta... Super! Nici macar nu e important sa retina ce avem de zis, dar ar putea altii sa o faca... Si de la cine sa stie ei? De la prietena noastra careia ii intra pe o ureche, ii iese pe alta si intra la ceilalti...! Care la randul lor, scornesc alte inflorituri despre noi, cei necunoscuti de ei. Si uite asa v-am bagat in ceatza si v-am facut sa va imiaginati, imaginarul telefon fara fir de la care pleaca bumerangul asta care se intoarce mereu cu aceleasi scarboase povesti de care ne-am saturat... N E - A M  S A T U R A T !  !  ! Lasa-ti-ma in pace, fratilor!!!!! Nu putem zbura, dar stim sa mergem inca! Si stiti voi partea cu.. cursul zilei de maine...! Noi plangem tot ce a fost si radem pentru ce o sa fie!
Atat pentru azi! Imi iau concediu..! Unii ma obosesc psihic... !

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Prima ninsoare...

Azi a nins... Imi doream ca ziua in care pleci sa fie dupa prima ninsoare... Sa fim impreuna, sa privim spre cer si sa speram...! Ti-e greu... Si e groaznic, stiu... As vrea sa pot sa te ajut... Dar sunt prea mica, cei mari nu o fac.. Va trebui sa te descurci.. Esti puternic si vei reusi...! Eu ma retrag, iti promit..! Nu mai am voie sa iti spun "iubire" si asta spune tot... Sper doar sa nu ma uiti niciodata! :) Si aici inchei aceasta poveste fara Happy Ending... Sau fara nici un sfarsit... Pentru ca imi place sa cred ca povestile mele nu au sfarsit...!

miercuri, 1 decembrie 2010

Spre durere...

"As vrea sa pot sa cred ultimele cuvinte pe care mi le-ai spus inainte sa pleci..."
Au trecut 2 zile.. Inca mi-e foarte greu... Ma bucur ca te-ai gandit la mine si mi-ai lasat un offline ca ai ajuns si ca esti ok... Cineva aici te va iubi mereu.. Mi-am amintit ca mi-ai spus ca in inima ta va exista mereu un loc al meu... Ai umplut viata mea cu vise devenite realitate, care s-au transformat in amintiri frumoase acum! Mi-ar fi placut ca primii fulgi de nea sa ii privesc alaturi de tine, se pare ca si iarna trage de timp si intarzie sa apara... Mi-e dor de tine mai tare ca niciodata.. Si mi-as dori ca intr-o zi [...] :(