Esecuri si Reusite

Începutul contează. Nu mă mint, sunt fericită. Am o viaţă frumoasă şi plină de iubire. Am un bărbat pe care îl iubesc şi îl respect pentru că merită şi nu m-a dezamăgit niciodată. Au trecut ani peste ochii mei, iar eu am stat cu ei larg deschişi. Nici un fir de praf nu si-a făcut apariţia, să ma zgârie şi să îmi lase răni, nici o pânză nu mi-a înceţoşat privirea dându-mi de bănuit anumite lucruri. Sunt mulţumită, sunt fericita. Oamenii sunt foarte greu de mulţumit şi de inţeles. Cu toate cele bune spuse mai sus, totuşi am nişte scăpări uneori, atât cât să nu accept nici un sfat, să nu văd, să nu aud, ci doar să ascult si sa aprob ceea ce alţii (cei care mă iubesc şi mă cunosc) văd realitatea din exterior care nu se îmbină deloc cu cea din interiorul meu. Frică. Nelinişte. Îmi tremură sufletul, îmi îngheaţă privirea şi mă învârt într-un labirint fără indicatoare. Îndur furtuni, tornade, flăcări si ore lungi de tăcere. Sting lumini şi aprind nopţi. Sau aş putea spune că asta faci chia

A trecut atata timp... Am aceleasi sincere sentimente si dorinte aprinse. Nerabdare. Aceeasi frica de a intra in lupta. Si aceleasi ganduri nebune. Vreau sa imi pierd gandurile in iarba de pe deal, sa ma las mangaiata de o ploaie calda de vara si de tine. Sa miros a tine si sa te simt ca la inceput. Sa iti citesc gandurile bune si sa simt ca esti la fel de implinit. As ingheta timpul acolo pentru ca imi place, ascultand aceleasi melodii care trezesc totul. In mine, in noi. As vrea sa intarzii sa apar aici, in lumea asta oribila. Vreau ca doar cerul sa ne priveasca imbratisandu-ne... Mi-as ingropa, apoi, visele, trairile, emotiile si as reveni pe pamantul asta nefericit! Cu toate astea visez la o viata in doi, trei si apoi patru! Departe de esecuri si aproape de reusite, cunoscand numai latura buna a vietii si crescand alaturi de bunici cu tample arse si umeri ninsi... ani intregi! Asa cum am crescut si noi.

In mintea mea plina de idei si imaginatie, dragostea e de un singur fel, dar cu ramuri amestecate. Nu este simpla, dar este cea mai frumoasa. Inceputurile sunt fara cuvinte... Intalnire, plimbare, cafea, flori, declaratii, zambete fierbinti, nerabdare... Emotii si dorinta de a te prinde ploaia printr-o padure si sa fii doar tu cu el si luna... Cand iti dai seama ca aici s-a produs un fenomen numit iubire.... iti dai seama ca merita sa faci sacrificii pe care nu le-ai face pentru oricine, incepi sa iti faci griji daca nu e cu tine si uite asa... iti dai seama ca tot ce traiesti nu ar fi la fel de frumos fara el. Iubirile mari si sincere sunt acele iubiri cu multe nebunii, fluturi, lucruri pe care le faci fara sa iti pese ce spune lumea.... Sau cand primesti flori dupa o relatie de 4 ani si pentru tine au acelasi efect ca prima oara. Sau cand te trezesti dimineata cu imbratisari si saruturi si simti ca i-a fost dor de tine toata noaptea.. Dragostea e cand te vede suparata si nervoasa...

Mi-e greu sa incep. Iti amintesti cand ne intalneam seara si ne povesteam trecuturi? Iti amintesti cat radeam pe tema asta? Cate prostii ne povesteam fara sa ne dam seama? Apoi, aminteste-ti cat de greu ne era sa ne ascultam povestile. Aminteste-ti ca nu ma mai puteam concentra la ce imi spuneai si ca visam doar sa te sarut. Aminteste-ti ca treceau zile intregi si nu aveam curajul sa ne sarutam. Iti amintesti cat erai de insistent sa ies afara sa ma vezi? Iti amintesti cate ore ne conversam la telefon, vorbind in soapta...? Iti amintesti primele batai ale inimii cand ma apropiam de tine? Iti amintesti primul trandafir pe care mi l-ai daruit si cata emotie aveam in mine? Dar prima imbratisare? Primul sarut? Ziua frumoasa de 26 in care ti-am spus ca vreau sa fim impreuna si sa fim fericiti? Primul drum in Poiana cand ningea trential si aveai cauciucuri mixte tocite?! Primele lacrimi ca nu aveam cum sa vin cu tine peste tot... Iti amintesti primul cadou pe care mi l-ai facut? Dar pri