Da!

A trecut atata timp... Am aceleasi sincere sentimente si dorinte aprinse. Nerabdare. Aceeasi frica de a intra in lupta. Si aceleasi ganduri nebune. Vreau sa imi pierd gandurile in iarba de pe deal, sa ma las mangaiata de o ploaie calda de vara si de tine. Sa miros a tine si sa te simt ca la inceput. Sa iti citesc gandurile bune si sa simt ca esti la fel de implinit. As ingheta timpul acolo pentru ca imi place, ascultand aceleasi melodii care trezesc totul. In mine, in noi. As vrea sa intarzii sa apar aici, in lumea asta oribila. Vreau ca doar cerul sa ne priveasca imbratisandu-ne... Mi-as ingropa, apoi, visele, trairile, emotiile si as reveni pe pamantul asta nefericit! Cu toate astea visez la o viata in doi, trei si apoi patru! Departe de esecuri si aproape de reusite, cunoscand numai latura buna a vietii si crescand alaturi de bunici cu tample arse si umeri ninsi... ani intregi! Asa cum am crescut si noi.