.

.

marți, 31 iulie 2012

Vacanta de neuitat...

A fost de vis.. Pentru ca anul acesta a fost altceva, a fost magic... Am simtit iubire cum n-am simtit niciodata. Ne-am schimbat unul pentru celalalt si ne-am dat seama amandoi. Este un lucru bun.

Anul trecut ne-am bucurat de astfel de momente doar o zi... Anul acesta 7/7. Pot spune cu tot sufletul ca este ceea ce am cautat din totdeauna. Alaturi de tine sunt cea mai fericita. Si ma bucur ca pot sa te fac si pe tine.

Iti multumesc pentru surpriza de acasa. Te iubesc! <3

vineri, 20 iulie 2012

Suntem cei mai tari!

Suntem incredibili! Asa cum spui si tu, dragoste!! Dar asa cum suntem, ne invidiaza multi.
Suntem unici si cei mai buni. 

Parca totul e altfel. Sunt doua zile mari... Doar doua si ma simt ca prima oara cand te-am cunoscut, cand te-am sarutat si te-am imbratisat! De un an te iubesc neconditionat si as vrea ca iubirea asta sa nu se sfarseasca in veci.
M-ai facut sa ma reindragostesc de nebuniile tale, mi-ai readus fluturasii la viata, m-ai facut sa plang de fericire. SE POATE!! Totul este sa vrei sa ma ai doar pentru tine. 

Iarta-mi prostiile din care incep cearta, pentru ca si eu le iert pe ale tale. Abia astept zilele din saptamana urmatoare cand vom fi impreuna non-stop. O sa ne jucam si o sa traim din plin toate momentele! Te iubesc si iti multumesc pentru ca stii sa ma iubesti cum nimeni nu a reusit pana acum! Ai un premiu, Roger! <3 PS: Postarea este pentru faptul ca in urma cu 2 zile ne-am certat teribil si parca totul a fost un vis in urmatoarele zile. Pentru nestiutori.

marți, 3 iulie 2012

In timp.

Parca traiesc un vis.. Asa simt. Un vis care as vrea sa se termine acum. Nu stiu.. Asa vreau sa cred. Vreau sa cred ca realitatea este cea pe care o stiu eu. Aia de care m-am indragostit. Cand credeam ca nu exista pe lumea asta ceva mai frumos, cand aveam sentimente... Acum parca ma mint in fiecare minut. Nu mai suport! Vreau sa ies din toata mizeria asta. Din stresul asta din fiecare zi! Numai minciuni, reprosuri! Unde e respectul de altadata? Unde sunt vorbele care imi incalzeau sufletul? Au murit! Si odata cu ele si tu... :|

Nu imi place sa recunosc, nu vreau sa cred.. Dar nu mai esti ce ai fost! Si schimbarea asta ma face sa-mi fie frica si ma indeparteaza de tine. Nu mai exista frumos aici!!!
In fiecare zi trebuie sa existe ceva care sa strice tot. M-am saturat!!! Am aceleasi sentimente de demult, cand ma simteam bine numai cand eram la scoala... :-<.. Ca uitam de tot ce se intampla rau in jurul meu.

Nu inteleg. Ce am facut sa nu pot sa fiu fericita? Sau macar respectata frate!! Asa cum respect si eu.. Si mai ales respect de la cei care pretind ca ma iubesc si ca nu fac diferente intre mine si restul lumii...!!! Nu inteleg de ce schimbarile astea radicale!!

Simt numai durere. A murit si speranta ca va fi mai bine. In fiecare zi imi spuneam asta, se pare ca nu mai functioneaza. Nu mai are rost....