Esecuri si Reusite

Defapt... Ce este o prietenie adevarata? Oare o avem? Oare am tinut vreodata la cineva atat de mult incat sa plangem la cea mai neinsemnata cearta? Oare ar putea avea cineva secrete cu un prieten pana si fata de parinti? Oare cati dintre noi si-ar da jumatate din viata pentru cel mai bun prieten? Si de ce? Ei bine, dragii mei... Eu DA! Pentru ea as face asta! Mi-a schimbat viata.. M-a facut sa cred in "Viitorrrr" :x Mi-a deschis ochii, am plans impreuna... Am ras.. Am stat nopti intregi la povesti, ne-am plimbat in locuri in care nu credeam ca vom ajunge vreodata :)) Ne-am ajutat! Si toate lucrurile astea continua sa se intample... :x O iubesc!!! Acum e fericita! Si pentru asta sunt si eu! Cand am avut nevoie, a fost alaturi de mine.. MEREU! Nu exista persoana pe lumea asta sa ma inteleaga mai bine decat ea! Stie totul despre mine, stiu totul despre ea! :X Si sunt implinita! Pentru ca e prima persoana care are deplina incredere in mine! Imi suporta inca toate povestile nemuri

23 decembrie… Strabunica mea era la mine… Primeste un telefon de la bunica mea care era la tara… Am raspuns eu... Foarte vesela... Am simtit in vocea ei ca ceva s-a intamplat... Mi-a spus doar atat: a murit! : Atunci m-am trantit in pat si am inceput sa plang!!! Fara sa-mi pese cine ma auzea… Strabunica mea era distrusa… Nu dormise toata noaptea… Parca ceva se rupsese din mine... Il iubeam mult!... A doua zi am plecat cu totii la tzara... Totul era gri... Unchiul meu incerca sa ne linisteasca... “Daca plangeti n-o sa-l aduceti inapoi, e bine acum, e sus..." 3 zile am stat in haos, cumparaturi, neintelegeri... Trebuia sa le suport!... Mai ales nodul acela suparator din gat care nu-mi dadea voie sa plang… Intram des in camera unde era el… Lumanari, flori... eu singura in camera rece… Izbucnesc in plans.. Doar gandul ca acum ii este bine ma mai consoleaza… Inca doare... Astazi se implineste un an si 2 luni de cand a plecat... Acum cand merg la tzara si ma plimb prin curte simt o lini

Toti suntem copii atata timp cat avem parinti indiferent de varsta... Primii pasi, primele cuvinte, primul zambet, primele lacrimi, primele gesturi amuzante... Parintii sunt fascinati cand vad splendoarea unui copil... Mai tarziu, la gradinitza cand incepem sa spunem poezii, sa venim acasa cu buline rosii si negre, sa dormim la pranz... Sa iesim in parcuri, sa ascultam povestile de fiecare seara... Noi trebuie sa apreciem ca ii avem si sa fim recunoscatori ca datorita lor am ajuns atat de sus! Imi iubesc parintii la fel de mult... Noi nu suntem niciodata siguri de ceea ce simtim… Nu stim daca iubim, daca am iubit, daca au fost doar iluzii... Eu, insa, stiu... Am iubit!!! Si mai stiu ca exista doua persoane pentru care mi-as da jumatate din viata... Parintii mei! O sa incep cu mama care este cea mai frumoasa din lume (nu ma laud, e doar realitatea si parerea tuturor)... este cea de care depind...! Desi nu-mi place sa recunosc (am mai avut discutia asta) fara ea nu cred ca as putea

Se pare ca si eu am primit o prima provocare de la Iusssss, care si el la randul lui a primit`o de la cineva... :x Si suna cam... asa..:  * Exprima 5 dorinte ale tale, in 5 poze... CRACIUNUL LA LONDRA INCONJURUL LUMII IN 80 DE ZILE O PLIMBARE IN PLOAIEEEEEE O SAPTAMANA LA ISTANBUL SI ASTA :)) Aceasta leapsa va merge mai departe la Deni

Pentru zilele de toamna cand m-ai privit pentru prima oara atat de intens incat am stiut ce este adevaratul fior, pentru ca m-ai lasat sa iti fac prima poza, pentru ca mi-ai zis “iubita” inainte sa fim impreuna, pentru ca ma cautai peste tot, pentru ca abia asteptai sa ma vezi, pentru cele 40 de mesaje primite intr-o singura seara, pentru ca vorbeam la telefon de la 23 pana la 5 si la 7:30 aveam teza :x, pentru ca ai varsat primele lacrimi pentru mine, pentru 7, pentru 10, pentru 16 , pentru 19… Pentru prima ninsoare a lui 2006 alaturi de tine, pentru ca l-ai expediat pe colegul tau ca sa stai langa mine, pentru ca m-ai lasat sa stau la geam, pentru primul si singurul sarut dupa care am ajuns acasa cu buzele rosii si crapate, pentru 4 ore de vis, pentru primul Te Iubesc din aceeasi zi inghetata, pentru prima discutie serioasa, pentru ca m-ai ajutat sa iti spun si eu primul Te Iubesc, pentru impacarea de atunci, pentru primul tau zambet adevarat, pentru ca m-ai facut sa visez cu ochii

Imi amintesc cum ne jucam in ploaie Nu ne pasa de nimic desi problemele curgeau siroaie Desi lumea tot baga strambe intre noi Mergeam mai departe si-i ignoram pe cei rai Gaseam speranta intr-un rasarit de soare Iar daca viata ne lovea noi dadeam si mai tare Certuri si-mpacari deveneau chestii banale Ca ne iubeam ca nebunii calcand orgolii-n picioare Cand mi-era rau ma-mbratisai cu Dragostea toata Si cand mi-era frig m-adaposteam in vocea ta calda Timpu trecea repede si zburau clipele Cand ne tineam de mana si imparteam toate visele Dormeam linistiti in fiecare noapte, Fericiti ca nimeni si nimic nu ne desparte Dar toate astea au ramas acum doar amintiri Ca din pacate toate trec, chiar si-aceste iubiri! (Arssura - Prin ploaie)

Cu siguranta acest subiect este unul citit de cei mai multi dintre noi... Cei care ma cunosc stiu prea bine de ce spun asta... Si aici... am multe de zis! Si tot simt ca nu imi permite spatiul sa dezvolt chiar tot... O definitie a Dragostei, pe intelesul tuturor ar fi "licoarea eterna", "medicamentul inimii", "primul drum spre fercire", "paradisul", dar niciodata nu va spune nimeni ca Dragostea este "cel mai groaznic cosmar"... Numai din razbunare... Fiecare dintre noi, pana la varsta de 18 ani, am iubit macar o data! Se spune ca Dragostea este una singura, atat de mare incat sa fi in stare sa lupti si sa astepti o viata intreaga ceea ce ai pierdut... Dar daca noi iubim o singura data, atunci cum se face ca in fiecare relatie punem suflet? Eu as putea spune ca in Dragoste sunt cele mai multe intrebari retorice... Sau cu raspunsuri pe care ni le dam singuri... Stim cu totii ca fericirea dureaza cel mai putin intr-o viata de om... Cli

Traim intr-o lume in care avem impresia ca toti din jurul nostru nu fac altceva decat sa profite de bunatatea pe care o gasesc in noi... Lumea este plina de profitori, de egoisti.. de oameni care nu dau doi bani pe noi astia buni si ne cauta numai atunci cand sunt in pragul disperarii...Cand au nevoie de un umar pe care sa planga... Iar noi, naivi si iertatori nu spunem "Nu" pentru ca ne sunt "prieteni" si ii ajutam cu speranta ca si ei ne vor ajuta cand vom avea nevoie, insa... Asteptarile noastre sunt in zadar... Ei nu fac altceva decat sa iti intoarca spatele in momente grele, sa dezgroape trecuturi in care numai noi gresim si sa reproseze... Inghitzim in sec... Si trecem peste! Pentru ca o solutie propriu-zisa la aceasta problema, ma tem ca nu exista! :) Concluzia: "Cand iti alegi un prieten, alege-l cu cap!"