.

.

sâmbătă, 27 februarie 2010

*Prietena mea* >>>> Si restul lumii

Defapt... Ce este o prietenie adevarata? Oare o avem? Oare am tinut vreodata la cineva atat de mult incat sa plangem la cea mai neinsemnata cearta? Oare ar putea avea cineva secrete cu un prieten pana si fata de parinti? Oare cati dintre noi si-ar da jumatate din viata pentru cel mai bun prieten? Si de ce? Ei bine, dragii mei... Eu DA! Pentru ea as face asta! Mi-a schimbat viata.. M-a facut sa cred in "Viitorrrr" :x Mi-a deschis ochii, am plans impreuna... Am ras.. Am stat nopti intregi la povesti, ne-am plimbat in locuri in care nu credeam ca vom ajunge vreodata :)) Ne-am ajutat! Si toate lucrurile astea continua sa se intample... :x O iubesc!!! Acum e fericita! Si pentru asta sunt si eu! Cand am avut nevoie, a fost alaturi de mine.. MEREU! Nu exista persoana pe lumea asta sa ma inteleaga mai bine decat ea! Stie totul despre mine, stiu totul despre ea! :X Si sunt implinita! Pentru ca e prima persoana care are deplina incredere in mine! Imi suporta inca toate povestile nemuritoare! Si simt ca o face cu drag! Nu o plictisesc niciodata! Ea zice mereu in fata ce are de zis! Si apreciez asta! >:D< Mi-as dori ca aceasta prietenie sa nu se sfarseasca niciodata! Mi-am dorit mereu sa fie de invidiat.. SI ASA A AJUNS >:)>:) Stim noi de ce :)) :X 
Eu pot doar sa ii multumsc pentru tot ce face pentru mine si sa ii promit ca orice s-ar intampla eu nu o sa o dezamagesc niciodata!!! :X:X

vineri, 12 februarie 2010

* Cel care m-a iubit cel mai mult *

23 decembrie… Strabunica mea era la mine… Primeste un telefon de la bunica mea care era la tara… Am raspuns eu... Foarte vesela... Am simtit in vocea ei ca ceva s-a intamplat... Mi-a spus doar atat: a murit! :
Atunci m-am trantit in pat si am inceput sa plang!!! Fara sa-mi pese cine ma auzea… Strabunica mea era distrusa… Nu dormise toata noaptea… Parca ceva se rupsese din mine... Il iubeam mult!... A doua zi am plecat cu totii la tzara...
Totul era gri... Unchiul meu incerca sa ne linisteasca... “Daca plangeti n-o sa-l aduceti inapoi, e bine acum, e sus..."
3 zile am stat in haos, cumparaturi, neintelegeri... Trebuia sa le suport!... Mai ales nodul acela suparator din gat care nu-mi dadea voie sa plang… Intram des in camera unde era el… Lumanari, flori... eu singura in camera rece… Izbucnesc in plans.. Doar gandul ca acum ii este bine ma mai consoleaza…
Inca doare...
Astazi se implineste un an si 2 luni de cand a plecat... Acum cand merg la tzara si ma plimb prin curte simt o liniste adanca... Ai plecat si ai lasat in urma ta o eterna amintire... Nu te vom uita...Esti inca aici, dragul meu strabunic!... Ne vom aminti mereu ultimele cuvinte pe care le-ai spus inainte cu 10 minute de a ne parasi pentru totdeauna:
“Cimitire, cimitire...
Mai primeste-o floare-n tine,
Dar nu vine sa-nfloreasca,
Vine ca sa putrezeasca!”

~~~ Parintii ~~~

Toti suntem copii atata timp cat avem parinti indiferent de varsta...

Primii pasi, primele cuvinte, primul zambet, primele lacrimi, primele gesturi amuzante... Parintii sunt fascinati cand vad splendoarea unui copil...
Mai tarziu, la gradinitza cand incepem sa spunem poezii, sa venim acasa cu buline rosii si negre, sa dormim la pranz... Sa iesim in parcuri, sa ascultam povestile de fiecare seara... Noi trebuie sa apreciem ca ii avem si sa fim recunoscatori ca datorita lor am ajuns atat de sus! Imi iubesc parintii la fel de mult...
Noi nu suntem niciodata siguri de ceea ce simtim… Nu stim daca iubim, daca am iubit, daca au fost doar iluzii... Eu, insa, stiu... Am iubit!!! Si mai stiu ca exista doua persoane pentru care mi-as da jumatate din viata... Parintii mei!
O sa incep cu mama care este cea mai frumoasa din lume (nu ma laud, e doar realitatea si parerea tuturor)... este cea de care depind...! Desi nu-mi place sa recunosc (am mai avut discutia asta) fara ea nu cred ca as putea sa ma descurc... Fara sa ii cer un sfat pe care sa-l urmez pentru ca stiu ca este sincer si spus din inima... Stiu ca isi doreste tot ce e mai bun pentru mine si ca si-ar dori sa fie mereu langa mine sa ma protejeze... Dar poate gandurile mele sunt prea imprastiate ca sa imi dau seama ca are dreptate... Desi sunt momente in care sunt convinsa ca nu mi se poate intampla nimic rau si fac pe viteaza pana in ultima clipa in care imi doresc defapt sa fiu acasa... Cu ea... dar e prea tarziu :))...(am trecut si prin dinastea sa stiti) =)) Cand sunt suparata ma simte... Oricat as incerca sa ascund asta...! Mama aprinde lumina in intunericul meu... Face eforturi mari ca sa am tot ce imi doresc... Incearca sa ma faca sa inteleg ca pe lumea asta nu exista UN SINGUR BAIAT! – cu asta m-am lamurit... :)) Promit!... Si face multe alte lucruri pentru ca eu sa fiu cea mai fericita...! Si daca ar trebui sa imi aleg un exemplu demn de urmat, ea ar fi “cel mai bun dintre cei buni”!
Tata... Are cel mai bun suflet! Si de multe ori imi lipseste... Cand plange, plang alaturi de el... Cand sunt suparata il sun si ma linistesc...
El a reusit sa realizeze in viata asta totul de unul singur, fara sa depinda de nimeni... Si-a facut propriile reguli pe care le-a respectat, si-a spus ca poate si a putut... A luptat pentru binele celor pe care ii iubeste si a castigat! Mi-e dor de clipele in care imi spunea povesti seara inainte de culcare, de zilele in care ieseam in oras la o savarina(pentru ca numai aia imi placea), de cele 10 minute libere din fiecare zi in timpul serviciului in care venea in fatza blocului doar ca sa ma vada, de toate surprizele pe care mi le facea, de zilele cand il legam cu atza de papiota de clantza usii ca sa nu plece, de orele cand asteptam cu sufletul la gura (dupa 3 luni de plans) a doua zi pentru ca stiam ca trebuia sa vina si imi era rusine de el :))... pentru ca aveam emotii... Mi-e dor de multe altele...
Daca as putea sa imi aleg parintii, i-as alege pe ei!!! Ii iubesc si le multumesc pentru ca eu sunt cea mai mare realizare a lor!!!

Leapsa :))

Se pare ca si eu am primit o prima provocare de la Iusssss, care si el la randul lui a primit`o de la cineva... :x
Si suna cam... asa..:
 * Exprima 5 dorinte ale tale, in 5 poze...
CRACIUNUL LA LONDRA

INCONJURUL LUMII IN 80 DE ZILE

O PLIMBARE IN PLOAIEEEEEE

O SAPTAMANA LA ISTANBUL

SI ASTA :))

Aceasta leapsa va merge mai departe la Deni

vineri, 5 februarie 2010

?!?!? In doua suflete mari… ?!?!?


Pentru zilele de toamna cand m-ai privit pentru prima oara atat de intens incat am stiut ce este adevaratul fior, pentru ca m-ai lasat sa iti fac prima poza, pentru ca mi-ai zis “iubita” inainte sa fim impreuna, pentru ca ma cautai peste tot, pentru ca abia asteptai sa ma vezi, pentru cele 40 de mesaje primite intr-o singura seara, pentru ca vorbeam la telefon de la 23 pana la 5 si la 7:30 aveam teza :x, pentru ca ai varsat primele lacrimi pentru mine, pentru 7, pentru 10, pentru 16, pentru 19…
Pentru prima ninsoare a lui 2006 alaturi de tine, pentru ca l-ai expediat pe colegul tau ca sa stai langa mine, pentru ca m-ai lasat sa stau la geam, pentru primul si singurul sarut dupa care am ajuns acasa cu buzele rosii si crapate, pentru 4 ore de vis, pentru primul Te Iubesc din aceeasi zi inghetata, pentru prima discutie serioasa, pentru ca m-ai ajutat sa iti spun si eu primul Te Iubesc, pentru impacarea de atunci, pentru primul tau zambet adevarat, pentru ca m-ai facut sa visez cu ochii deschisi, pentru ca m-ai luat in brate, m-ai strans tare si nu mi-ai dat drumul 5 minute, moment in care m-am simtit in siguranta, pentru cele 16 ore in care am mancat doar o ciocolata, pentru ca atunci a fost prima oara cand mi-ai spus sa imi pun caciula in cap, pentru ca nu ai raspuns 16 ore la telefon, pentru ca nu auzeam ce ne ziceau ceilalti, pentru ca nu iti doreai sa ajungi acasa, pentru ca m-am luat de tine ca aveai doar un tricou si o geaca subtire si doar ai zambit, pentru ca atunci am aflat ca esti Rapidist, pentru ca tot atunci am aflat ca ai terminat generala cu mine si eu nu te cunosteam, pentru mesajul pe care mi l-ai trimis cand ai ajuns acasa ;))…
Pentru ca ti-ai cerut scuze ca ai dansat cu o alta fata si eu nu am vazut, pentru ca mi-ai luat apararea ca cel mai bun prieten al tau s-a luat de mine, pentru ca ai dansat cu mine, pentru ca ai vrut sa renunti la Noi ca sa nu ma cert cu prietenii mei, pentru ca ai facut apoi tot posibilul sa ne impacam...
Pentru ca nu ma certai daca plecam de la ore, pentru ca nu imi alegeai tu prietenii, pentru ca ai acceptat toate foile :)), pentru ca le-ai pastrat, pentru ca daca nu aveai chef de scoala mergeam la cafea, pentru ca mi-ai zis o singura data "guritza", pentru ca stateai numai cu mine, pentru ca mi-ai zis ca iti place tot la mine, pentru ca iti era dor de mine chiar si atunci cand eram impreuna, pentru ca ma asteptai in fata clasei sa mergem impreuna spre casa, pentru ca nu ma lasai niciodata singura... Pentru ca ma lasai sa stau la orele tale, pentru ca ma lasai sa iti iau creioane si pixuri, pentru ziua in care a trecut profa de muzica peste noi :)) ca incercai sa imi iei o hartie din mana, pentru ca te-ai certat cu femeile de servici din cauza mea, pentru ca ai mai facut ceva din cauza mea, pentru ca numai Noi stateam pe jos, pentru ca am avut curaj sa arunc cu telefonul dupa profu` de geogra ca s-a luat de tine, pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic de pe scara profesorilor ca sa te asezi tu, pentru ca a venit mama la scoala si i-a zis Lelu ca nu invat din cauza ta, pentru ca a venit mama ta la scoala.......... cand s-a certat cu directoarea (se stie de ce), pentru ca ai plans alaturi de mine, pentru ca m-ai lasat sa te machez, pentru ca ai avut incredere sa imi spui problemele tale, pentru ca ai acceptat sa te ascult, pentru ca imi stergeai rimelul si eu tie lacrimile, pentru ca i-ai spus colegei tale ca inelul de la mine e "lumina ochilor tai", pentru clipele in care tremuram impreuna ca se apropia sfarsitul :|...
Pentru ziua in care nu am fost la scoala, pentru ca ti-ai cerut scuze ca intarzie cotetzul de gaini plimbator, pentru ca avem o banca a noastra pe care am ales-o cu un scop ;)), pentru ca am fost dupaia la scoala zambind sa vedem cine mai e si nu mai era nimeni, pentru ca am plecat la fel de fericiti... Pentru ca ai vrut sa facem poze...
Pentru ca am fost sub Tampa si am stat pe a 16 a banca, pentru ca l-ai ejectat pe A2 :)), pentru ca mi-ai spart parfumul, pentru ca ai vrut sa ne impacam, pentru ca ai zis ca uiti trecutul :x, pentru ca m-ai ales din nou pe mine, pentru ca mi-ai scris in jurnal numai mie, pentru ca nu regreti nimic, pentru ca m-ai acceptat asa copil cum eram, pentru ca nu ti-a pasat de parerea lor, pentru ca ne-am inteles atat de bine atunci, pentru ziua in care am stat pe copacul ala rasturnat si pentru mesajul pe care mi l-ai trimis dupa :)) :)) :)), pentru trandafrii de la 22, pentru ca ti-a stat pulsul cand ai vazut-o pe mama, pentru ca te-ai luat de mosu` din parc, pentru ca m-ai plimbat 5 metri cu ghiozdanul tau si am simtit ca zbor :)), pentru ca m-ai muscat de mana, pentru ca a fost perfect...
Pentru ultima zi de scoala, pentru floarea din parc, pentru ca mi-ai spus ca nimic nu se va schimba intre Noi in vacanta, pentru toate cuvintele calde, pentru ca ai fost primul, singurul si ultimul baiat care mi-a spus “Dragostea Mea”, pentru ca respectam asta, pentru ca oricat de suparati am fi nu exista an sa nu imi trimiti mesaj de ziua mea, de Craciun si toate resul sarbatorilor, pentru ca ma certai cand vorbeam urat cu bunicamea :)), pentru ca mie imi acceptai orice, pentru ca imi trimiteai mesaje cum nu am mai primit pana acum de la nici un baiat, pentru romantismul tau, pentru ca mi-ai spus ca in mine ai incredere, pentru ca ai vorbit cu mama, pentru ca asa cum ai tu acum am avut si Noi o lume a noastra, pentru ca iti pasa de mine, pentru ca ti-ai inselat toate iubitele cu mine :)), pentru ca ai avut curaj sa imi zici “te-am iubit si eu odata”... , pentru 27, pentru 28, pentru ca acum esti fericit, pentru ca sunt si eu, pentru ca am fost candva ingerasul tau mic, pentru melodia noastra secreta, pentru "Alaturi de ingeri", pentru ca ai facut din viata mea cel mai frumos vis si pentru ca nu va mai fi niciodata la fel! PENTRU NOI!!!

miercuri, 3 februarie 2010

Prin ploaie


Imi amintesc cum ne jucam in ploaie
Nu ne pasa de nimic desi problemele curgeau siroaie
Desi lumea tot baga strambe intre noi
Mergeam mai departe si-i ignoram pe cei rai
Gaseam speranta intr-un rasarit de soare
Iar daca viata ne lovea noi dadeam si mai tare
Certuri si-mpacari deveneau chestii banale
Ca ne iubeam ca nebunii calcand orgolii-n picioare
Cand mi-era rau ma-mbratisai cu Dragostea toata
Si cand mi-era frig m-adaposteam in vocea ta calda
Timpu trecea repede si zburau clipele
Cand ne tineam de mana si imparteam toate visele
Dormeam linistiti in fiecare noapte,
Fericiti ca nimeni si nimic nu ne desparte
Dar toate astea au ramas acum doar amintiri
Ca din pacate toate trec, chiar si-aceste iubiri!

(Arssura - Prin ploaie)

marți, 2 februarie 2010

<<< Ce este Dragostea si cine o distruge... >>>


Cu siguranta acest subiect este unul citit de cei mai multi dintre noi... Cei care ma cunosc stiu prea bine de ce spun asta... Si aici... am multe de zis! Si tot simt ca nu imi permite spatiul sa dezvolt chiar tot...
O definitie a Dragostei, pe intelesul tuturor ar fi "licoarea eterna", "medicamentul inimii", "primul drum spre fercire", "paradisul", dar niciodata nu va spune nimeni ca Dragostea este "cel mai groaznic cosmar"... Numai din razbunare...
Fiecare dintre noi, pana la varsta de 18 ani, am iubit macar o data! Se spune ca Dragostea este una singura, atat de mare incat sa fi in stare sa lupti si sa astepti o viata intreaga ceea ce ai pierdut... Dar daca noi iubim o singura data, atunci cum se face ca in fiecare relatie punem suflet? Eu as putea spune ca in Dragoste sunt cele mai multe intrebari retorice... Sau cu raspunsuri pe care ni le dam singuri...
Stim cu totii ca fericirea dureaza cel mai putin intr-o viata de om... Clipe traite, trecute... pentru care am fi in stare sa dam jumatate din viata sau sa suferim inzecit pentru inca o clipa de fericire pe care dorim sa o simtim, nu sa o vedem in vise si in "youtube"...
Ne aducem aminte de momente in care am plans de fericire... Primul zambet, primul fior, primul sarut, primele cuvinte calde... Primul TE IUBESC! si multe altele care sunt permanent in mintea noastra, indiferent cat timp a trecut de "atunci"! Dar stim ca printre zilele bune, existau si lacrimi... Si iar ne intristam cand ne aducem aminte... de data asta de ultimul zambet, ultima zi impreuna, ultimul mesaj, melodia pe care plangeam impreuna, ultimul TE IUBESC... Si mii de alte momente pe care am vrea sa le stergem pentru totdeauna din suflet... Noi suntem inca niste copii... Dar Dragostea nu are varsta... Si aceste amintiri nu ni le poate lua nimeni din suflet indiferent cat de mult inseamna persoana care a intrat mai tarziu in sufletul nostru. Si cu siguranta vor mai fi momente in care stam cu partenerul si ne gandim la trecut... Dar toate astea trec si vin din nou... Cei mai multi dintre noi incheie o relatie din cauza geloziei, neintelegerii, plictiselii... Dar cel mai rau e atunci cand nu noi punem punct, ci... parintii!... Prin faptul ca nu ne acorda destula libertate, sau pentru ca ar trebui la varsta noastra sa ne ocupam mai mult de scoala, sau pur si simplu pentru ca vor ceva mai "bun" pentru noi... Stim ca pentru un parinte, fericirea copilului sau este cea mai importanta... Noi incercam sa le explicam ca suntem destul de mari sa ne purtam singuri de grija, ca este importanta increderea pe care o primim din partea lor si ca putem invata si iubi in acelasi timp... Dar pentru ca sunt parinti, ei vor avea mereu ultimul cuvant de spus... Si noua nu ne ramane decat sa suferim in tacere, sa inghitim in sec si sa varsam lacrimi ca AU REUSIT SA DISTRUGA O DRAGOSTE ATAT DE PERFECTA... Adevarat, am facut multe greseli in 18 ani si toate mari... dar asta nu inseamna ca trebuie sa se razbune si sa ne distruga cea mai frumoasa perioada a vietii... Ne-am saturat sa ne trezim din vise profunde in care totul era asa cum ne-am dorit... Ne-am saturat sa speram ca o sa vina o zi in care vom putea zambi din nou... E greu sa traim numai din vise si sa asteptam in zadar ziua in care sa putem zambi fara sa ne fortam... sa ne simtim fericirea in inima... si altii sa o simta in ochii nostri! Cu toata speranta care s-ar zice ca moare ultima... Uneori nu ne simtim in stare sa acceptam realitatea... Vrem sa credem ca sunt doar iluzii si ca o sa treaca... Dar reusim sa ne mintim singuri.. Si trec ani de zile, iar noi ramanem la fel.. Cu sufletul gol, in asteptare...!

``` Bunatatea din tine... ```


Traim intr-o lume in care avem impresia ca toti din jurul nostru nu fac altceva decat sa profite de bunatatea pe care o gasesc in noi... Lumea este plina de profitori, de egoisti..
de oameni care nu dau doi bani pe noi astia buni si ne cauta numai atunci cand sunt in pragul disperarii...Cand au nevoie de un umar pe care sa planga...
Iar noi, naivi si iertatori nu spunem "Nu" pentru ca ne sunt "prieteni" si ii ajutam cu speranta ca si ei ne vor ajuta cand vom avea nevoie, insa... Asteptarile noastre sunt in zadar...
Ei nu fac altceva decat sa iti intoarca spatele in momente grele, sa dezgroape trecuturi
in care numai noi gresim si sa reproseze... Inghitzim in sec... Si trecem peste! Pentru ca o solutie propriu-zisa la aceasta problema, ma tem ca nu exista! :)
Concluzia: "Cand iti alegi un prieten, alege-l cu cap!"