* Cel care m-a iubit cel mai mult *

23 decembrie… Strabunica mea era la mine… Primeste un telefon de la bunica mea care era la tara… Am raspuns eu... Foarte vesela... Am simtit in vocea ei ca ceva s-a intamplat... Mi-a spus doar atat: a murit! :
Atunci m-am trantit in pat si am inceput sa plang!!! Fara sa-mi pese cine ma auzea… Strabunica mea era distrusa… Nu dormise toata noaptea… Parca ceva se rupsese din mine... Il iubeam mult!... A doua zi am plecat cu totii la tzara...
Totul era gri... Unchiul meu incerca sa ne linisteasca... “Daca plangeti n-o sa-l aduceti inapoi, e bine acum, e sus..."
3 zile am stat in haos, cumparaturi, neintelegeri... Trebuia sa le suport!... Mai ales nodul acela suparator din gat care nu-mi dadea voie sa plang… Intram des in camera unde era el… Lumanari, flori... eu singura in camera rece… Izbucnesc in plans.. Doar gandul ca acum ii este bine ma mai consoleaza…
Inca doare...
Astazi se implineste un an si 2 luni de cand a plecat... Acum cand merg la tzara si ma plimb prin curte simt o liniste adanca... Ai plecat si ai lasat in urma ta o eterna amintire... Nu te vom uita...Esti inca aici, dragul meu strabunic!... Ne vom aminti mereu ultimele cuvinte pe care le-ai spus inainte cu 10 minute de a ne parasi pentru totdeauna:
“Cimitire, cimitire...
Mai primeste-o floare-n tine,
Dar nu vine sa-nfloreasca,
Vine ca sa putrezeasca!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Furtuna dragostei!

Orizontul tau nu exista!

Ma urasc...!