Moment în care.

Începutul contează. Nu mă mint, sunt fericită. Am o viaţă frumoasă şi plină de iubire. Am un bărbat pe care îl iubesc şi îl respect pentru că merită şi nu m-a dezamăgit niciodată. Au trecut ani peste ochii mei, iar eu am stat cu ei larg deschişi. Nici un fir de praf nu si-a făcut apariţia, să ma zgârie şi să îmi lase răni, nici o pânză nu mi-a înceţoşat privirea dându-mi de bănuit anumite lucruri. Sunt mulţumită, sunt fericita. Oamenii sunt foarte greu de mulţumit şi de inţeles. Cu toate cele bune spuse mai sus, totuşi am nişte scăpări uneori, atât cât să nu accept nici un sfat, să nu văd, să nu aud, ci doar să ascult si sa aprob ceea ce alţii (cei care mă iubesc şi mă cunosc) văd realitatea din exterior care nu se îmbină deloc cu cea din interiorul meu. Frică. Nelinişte. Îmi tremură sufletul, îmi îngheaţă privirea şi mă învârt într-un labirint fără indicatoare. Îndur furtuni, tornade, flăcări si ore lungi de tăcere. Sting lumini şi aprind nopţi. Sau aş putea spune că asta faci chiar tu. O lume în imagini. Merg pe vârfuri că îmi ard călcâiele! Moment în care.