.

.

joi, 5 septembrie 2013

Hai! Da cu pumnu'n masa!

Nu-mi inteleg nesiguranta! Nu-mi inteleg visele, sentimentele, sunt trista, disperata si singura. Nu am de unde sa cer un sfat pentru ca nu vreau sa povestesc toata tragedia prin care am trecut. O spun cu subinteles, dar nu ma ajuta nimeni pentru ca nu pot oferi informatia completa din care sa se inteleaga ceva si sa pot fi ajutata. Ma retine! Poate pentru ca nu vreau sa cred ca se intampla si am doar imaginea aceea in minte de care nu reusesc sa ma desprind nicicum, dupa aproape o saptamana. Imi vine sa plang mereu si ma gandesc cat de repede pot lasa impresia ca am uitat sa am iertat atat de repede, cand realitatea e cu totul alta. Gresesc, stiu! Mi-e teama de mine si mai ales de exploziile tale de cuvinte si replici taioase si cel mai rau este ca dupa fiecare greseala vi cu pareri de rau si promisiuni in zadar. Iar eu iert atat de usor, tocmai pentru ca imi dau raspunsul cu care ma consolez si anume ca toti oamenii gresesc! Ma satur sa cer explicatii ale caror raspunsuri sunt foarte dificile sau chiar inexistente. Ma satur sa tin in sufletul meu dureri insuportabile, la fel ca junghiurile pe care le ai tu de la noii tai pantofi. A ierta inseamna a iubi! A nu ierta inseamna a te iubi pe tine mai mult, iar despartirea este asociata cu lipsa puterii de a ierta. Ma ingrijoreaza lipsa puterii mele de a ierta greseala celui pe care il iubesc si asta pentru faptul ca mi-a luat ceva vreme pana sa imi castige increderea, iar acum... a pierdut-o din nou. Am ajuns deja in situatia in care simt ca nu-mi mai cunosc omul care simt ca ma iubeste. Mi-e frica sa cred pana si asta. E groaznic! Intr-un fel e bine ca s-a intamplat, altfel traiam si azi cu impresia ca asa ceva nu mai exista si ca minunile chiar sunt pe Pamant. Acum, nu mai simt la fel. "Mai bine ros de lanturi, decat de remuscari! "

Un comentariu:

Anonim spunea...

Dificil de citit..din cauza font-ului pe care-l folosesti.
Sa ai o viata frumoasa si sa fii iubita!