Nu inteleg si chiar nu inteleg de ce prietenii joaca mereu roluri pozitive.... Nu cunosc cazuri in care isi spun reciproc parerea proasta despre ei. De ce nu au curajul raspunderii? De ce daca ne sunt prieteni nu sunt in stare sa iti spuna: "Te-ai schimbat, nu mai esti tu!" Si sa incerce sa poarte o discutie serioasa, sa iti dea niste sfaturi si sa spuna pareri sincere despre tine.... Noi care impartim totul pe jumatate cu ei si trecem munti si vai sa ii ajutam cand au nevoie.... Si pentru asta, tot numai cand raman singuri ne cauta! De ce exista atatea barfe in grupurile de plictisiti care nu au cu ce sa isi piarda timpul si se gandesc sa si-l omoare cu barfe despre toti si toate...? Chiar si despre cei pe care ii cunosc prea putin...! (In cazul meu) Cum e cand cel mai bun prieten iti este jurnal? Iti stie toata viata, toate secretele, toate tristetile si dezamagirile si apoi sa auzi ca tot grupul de retardati iti stiu povestile si trairile pe care doar "jurnalul tau...
