Ai plecat.

In seara asta. Ne-am sărutat pentru ultima oară. Soarele meu nu va mai răsări niciodata. Am rămas blocată cu gândul la privirea mea din clipa aceea. Cu ochii goi si plini de lacrimi, paralizaţi pe tine. Cu mâinile-mi reci că nu le mai simţeam pe ale tale. După ce te-am strâns în braţe, am vrut sa vin iar spre tine, dar am considerat că e mai bine să nu. Am izbucnit într-un isteric plâns şi te-am lăsat în sfârşit să pleci din lumea mea..

Pleacă dragul meu, pleaca! Aici nu mai e nimic. Rămâi acolo, suflet mare! Am devenit dependentă de tine, dependentă de mâinile tale, de sărutul tău, dependentă de Noi... Ai lăsat aici o umbră, în a mea inimă plină de rugină. Şi vei rugini şi tu!

A plecat… E cumplit! Abia reuşesc să scriu ceva aici.. De astăzi “Noi” am devenit “eu” şi “El”… Nu mai văd, nu mai aud, stau numai în dureri de cap şi cu lacrimi în ochi…! L-am pierdut! L-AM PIERDUT PENTRU TOTDEAUNA! Nu mai am cui să îi spun “Bună dimineaţa!” şi “Noapte bună!”. Nu mai am cui să îi spun “Te Iubesc!”.

Te-ai uitat la mine cu ochi mari, m-ai strâns în braţe şi ai plecat! Ai plecat! AI PLECAT!!!

            Deja mi-e dor să stau pe pieptul tău, să-ţi aud bătăile inimii… Nu mai eşti! Mă gândesc doar la clipele în care râdeam cu gura până la urechi, ne jucam, apoi brusc începeam să plâng… Mă luai în braţe şi mă strângeai tare! Te durea… :( Ştiu asta!

Hei tu… :-< Lasă asta… Mi-e dor de tine! Asta am dreptul să îţi spun… Dar că te aştept înapoi… Nu mai am voie! Nu vei mai veni… Şi dacă vei veni, nu vei fi aici pentru mine!

            Te-a durut! Am simţit asta! Ştiu că undeva în adâncul sufleţelului tău există încă un loc gol acum! Nu-mi doresc nimic mai mult pe lumea asta decât să fi fericit şi să realizezi ce ţi-ai propus! :( Atât! Să te ştiu bine acolo unde mergi… Acolo, departe de mine, departe de tot… Nu m-ai iubit! Nici tu nu ai două inimi…! Dar ştiu că ai avut momente în care ţi-ai fi dorit să îmi spui că mă iubeşti! (Deşi, în seara aceasta cu subînţeles mi-ai spus-o). Şi ceva nu ţi-a dat voie… Iar eu, eu citeam gânduri...! Atât. Şi n-am reuşit să le citesc pe toate.

            Aş vrea ca tot ce a fost între noi să rămână la suprafaţă… Să nu uiţi! Şi dacă ai ţinut la mine, nu mă vei uita cu siguranţă...!

            Ai plecat când ai simţit că lumea asta nu este a ta! Că aici nu poţi fi nimic! Nu ai vrut să respiri aici cu mine.. Atunci când te vei întoace, nu vei mai fi tu! Şi eu îţi promit că te voi recunoaşte…! Te vei întoarce aşa cum te-am lăsat să pleci.

            M-ai iubit în felul tău, m-ai iubit complicat!

            [T.I.M.D]