Suflet ranit.

Iubeam candva un suflet plin de fericire.
Cu ochii mari, sticlati, stralucitori,
Aveam nevoie doar de o privire
Si chipul i-l vedeam pana in zori.

Timpul trecea, iar eu visam mereu
Iubirea mea, intreaga lui fiinta.
Nu renuntam, mi-era cumplit de greu,
Dar nu vedea - avea o singura dorinta.

In spatele privirii dulci si blande,
Se ascundea un suflet jumatate rece.
Dar astazi nu-i mai dau de urme,
Iar timpul nu va vindeca, ci doar va trece.

Il voi iubi la fel ca-n prima zi
Asa cum i-am promis candva-n trecut,
Si chiar de nu ma va iubi,
Jur! Ma voi tine de cuvant!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Furtuna dragostei!

Orizontul tau nu exista!

Asta-i pentru tine!