Douazeci si cinci Octombrie.

A fost ziua in care am implinit un an cu tine. Un an in care am trait multe. Un an plin de esecuri si reusite, de lacrimi si zambete, de ploaie si soare, de viata si moarte. Toate au fost minunate si le-as mai trai cel putin o data. Insa ziua de 25 a fost una simpla. A fost prea sec. Am fost euforica toata ziua, pentru ca mi-ai promis ca vi dupa mine la scoala, iar tu te-ai dus la dentist. Am mers acasa si m-ai intrebat daca cobor. Am coborat evident. Ai stat 2 minute si ai plecat. 2 minute, nici mai mult nici mai putin. Ok. Asta ai simtit tu ca trebuie, poate. Dar faptul ca statusul tau se termina in T.I. a fost picatura care a umplut paharul. Am apreciat intotdeauna faptul ca nu te-ai ferit de mine niciodata. Dar in ziua in care noi facem un an, tu sa te gandesti atat de departe... Si sa nu-ti pese de ce simt eu e la limita nesimtirii.. Intelege-ma, a fost cea mai mare dezamagire a mea! Chiar nu era necesar sa iti pui la status. Macar in semn de aprecirere ca te-am acceptat iubind-o, ai fi putut sa imi dai invisible. Ma simteam mai bine. Abia astept sa ti le spun. :| Crede-ma, dragostea mea!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Orizontul tau nu exista!

Furtuna dragostei!

Amintiri prezente