Poate sunt prea slabita sa dau importanta altor lucruri, altor persoane apropiate din cauza plecarii tale neasteptat de repede. Ii dau pe toti la o parte fara sa-mi dau seama. Ma inchid intre cei 4 pereti ai camerei mele si vars lacrimile care nici macar sarate nu mai sunt de atat durere si dezamagire. De dor de noi. Imi amintesc numai clipele de vis, alea putine care au fost, dar au fost unice. Si cu toata pata mea pusa pe tine si pe tot ce faci si pentru faptul ca mi-ai distrus viata mai mult decat era, am puterea sa-ti multumesc macar. Si pentru faptul ca incepi sa te indepartezi de mine acum, cand nu ar trebui. Nu pot. Daca merit sa ma ia dracu, atunci ce pot sa fac. Sa ma ia!
?!?!? In doua suflete mari… ?!?!?
Pentru zilele de toamna cand m-ai privit pentru prima oara atat de intens incat am stiut ce este adevaratul fior, pentru ca m-ai lasat sa iti fac prima poza, pentru ca mi-ai zis “iubita” inainte sa fim impreuna, pentru ca ma cautai peste tot, pentru ca abia asteptai sa ma vezi, pentru cele 40 de mesaje primite intr-o singura seara, pentru ca vorbeam la telefon de la 23 pana la 5 si la 7:30 aveam teza :x, pentru ca ai varsat primele lacrimi pentru mine, pentru 7, pentru 10, pentru 16 , pentru 19… Pentru prima ninsoare a lui 2006 alaturi de tine, pentru ca l-ai expediat pe colegul tau ca sa stai langa mine, pentru ca m-ai lasat sa stau la geam, pentru primul si singurul sarut dupa care am ajuns acasa cu buzele rosii si crapate, pentru 4 ore de vis, pentru primul Te Iubesc din aceeasi zi inghetata, pentru prima discutie serioasa, pentru ca m-ai ajutat sa iti spun si eu primul Te Iubesc, pentru impacarea de atunci, pentru primul tau zambet adevarat, pentru ca m-ai facut sa visez cu ochii ...
Comentarii