Esecuri...

Sa scriem povesti frumoase despre ei pentru ca ii iubim din adancul sufletului nostru.. Si cei mai multi dintre noi fac asta din obligatie fatza de Dumnezeu, unii o fac pentru ca stiu pentru ce lupta... Dar noi? Noi pentru ce ne-am da si viata??? Ce ne iese noua din toata afacerea asta? Cine sunt ei sa ne conduca viata? Si pana cand vom trai fara sa avem noi ultimul cuvant de spus? De ce suntem noi atat de fraieri si neajutorati si nu facem ceea ce ne dorim? De ce nu avem mai mult curaj? Nimeni nu are dreptul sa ne dirijeze viata... Ei au doar obligatia sa ne asculte, sa ne ajute, sa ne accepte asa cum suntem si sa aiba cea mai mare incredere in noi.. Asa cum fac altii... Stam si plangem nopti intregi si ne distrugem pentru niste oameni cu sange rece...! O viata inchisa, stinsa, cenusie! Fara pic de caldura din partea nimanui... Ajungem sa nu mai avem pe nimeni langa noi si sa ne plangem singuri de mila.. Traim doar cu speranta ca maine va fi mai bine si ca vom avea candva ceea ce ne dorim. Ca vom face ce vrem sa facem fara sfaturile lor... Vom lua decizii singuri, fara sa ne mai interzica cineva si sa ne spuna ce este bine si ce nu. Stim sa gresim si singuri, nu avem nevoie de voi! Poate cuvintele astea dor... Poate sunt eu prea inconstienta de ceea ce spun, poate candva o sa-mi para rau... Dar o sa ma gandesc cate lacrimi am varsat din vina lor, si atunci voi spune cu sange rece si eu: "Aceste cuvinte sunt spuse pe merit!" Toti Noi am trecut prin esecuri in acesti ultimi ani... In care momentele frumoase au fost prea putine... Prea multe lacrimi si nopti nedormite... Si intrebarea eterna De ce? Nu avem voie sa facem nimic... Si nu primim nici macar un raspuns concret si inteligent, de om matur ce se presupune a fi... Am postat acest articol pentru cei care nu au dreptul la o viata libera, cei care nu au voie sa-si exprime punctul de vedere... Cei care spera ca intr-o zi vor avea toate astea! De azi voi incepe sa traiesc!